infuz (Dicționar de neologisme, 1986)INFÚZ, -Ă adj. (
Despre cunoștințe, virtuți) Posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. [< fr.
infus].
infuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFÚZ, -Ă adj. (despre cunoștințe, virtuți) posedate în mod natural, fără a fi fost nevoie să fie însușite; înnăscut. (< fr.
infus)
infuz (Dicționaru limbii românești, 1939)*infúz, -ă adj. (lat.
in-fusus, part. d.
in-fúndere, a răspîndi, a turna. V.
confuz). Răspîndit în suflet.
Știință infuză, știință înăscută.
infuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infúz adj. m.,
pl. infúzi; f. infúză, pl. infúze