înfrăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV.
1. Refl. recipr. și
tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni.
2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (
2). –
În + frate.