infractor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFRACTÓR, -OÁRE, infractori, -oare, s. m. și
f. Persoană care a comis o infracțiune. – Din
fr. infracteur, lat. infractor.infractor (Dicționar de neologisme, 1986)INFRACTÓR, -OÁRE s.m. și f. (
Jur.) Cel care comite o infracțiune. [Cf. fr.
infracteur].
infractor (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite o infracțiune. (< fr.
infracteur, lat.
infractor)
infractor (Dicționaru limbii românești, 1939)*infractór, -oáre s. (lat.
infractor). Care comite o infracțiune.
infractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infractór s. m.,
pl. infractóri