infracțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFRACȚIÚNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [
Pr.: -
ți-u-] – Din
fr. infraction, lat. infractio, -onis.