informa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFORMÁ, informez, vb. I.
Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦
Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din
fr. informer, lat. informare.informa (Dicționar de neologisme, 1986)INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința.
2. refl. A strânge informații; a înștiința.
2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr.
informer, it., lat.
informare].
informa (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr.
/s'/informer, lat.
informare)
informa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)informá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
informeázăinformà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)informà v.
1. a da informațiuni;
2. a instrui o cauză criminală:
justiția informează; 3. a căuta să afle.