informatică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFORMÁTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației (
3) cu ajutorul sistemelor automatice de calcul. – Din
fr. informatique.informatică (Dicționar de neologisme, 1986)INFORMÁTICĂ s.f. 1. Știință aplicativă care se ocupă cu prelucrarea rațională și automată a informațiilor (
2) [în DN].
2. Domeniu de cercetare care se ocupă de bazele științifice ale activității de informare și documentare; teoria informării științifice; informatologie. [< fr.
informatique].
informatică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INFORMÁTICĂ (‹
fr. {i})
s. f. Știință care se ocupă cu studiul prelucrării informației (
2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
I. poate fi
teoretică (ocupându-se cu analiza numerică, teoria informației etc.), a
sistemelor (se ocupă cu arhitectura calculatoarelor, ierarhia resurselor, rețelelor ș.a.),
tehnologică (are ca bază de studiu componentele electronice, semiconductoarele, echipamentele periferice etc.),
metodologică (compilație, limbaje de programare) și
aplicată (aplicațiile calculatoarelor în diverse domenii).
informatică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)informátică s. f.,
g.-d. art. informáticii