informal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFORMÁL, -Ă, informali, -e, adj. 1. (În sociologie; despre relații sociale) Care se desfășoară în absența determinărilor și cadrelor instituționale, oficiale, formale; neoficial, neprotocolar, familiar.
2. (Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale; abstract. ♦ (Despre pictori) Care practică arta informală sau abstractă. – Din
engl. informal, fr. informel.informal (Dicționar de neologisme, 1986)INFORMÁL, -Ă adj. (
Rar) Neceremonios, neoficial, simplu. ♦ (
Despre pictura abstracționistă) Caracterizat prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale. ♦ (
Despre artiști) Care practică astfel de pictură. [Cf. engl.
informal, fr.
informel].
informal (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFORMÁL, -Ă adj. 1. lipsit de determinări și cadre instituționale, oficiale, formale; neoficial, simplu. ◊ (log.) care ține de conținut, de general, de altceva decât de forma logică. ◊ (despre concepte) care are ca referință imediată un obiect sau un proces bine determinat. 2. (despre pictura abstractă) caracterizată prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale. ◊ (despre pictori) care practică astfel de pictură. (< engl.
informal, fr.
informel)
informal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*informál adj. m.,
pl. informáli; f. informálă, pl. informále