înfoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFOIÁ, înfoiez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦
Refl. (Despre păsări) A-și umfla, a-și răsfira, a-și zbârli penele. ♦
Refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦
Refl. Fig. (Despre oameni) A-și da ifose, a-și da importanță.
2. Refl. (Despre pământ și alte materiale) A se afâna. [
Pr.:
-fo-ia] –
Lat. infolliare (<
follis) sau
în + foi (
pl. lui
foaie).