influent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFLUÉNT, -Ă, influenți, -te, adj. Care are trecere, influență; puternic. – Din
fr. influent.influent (Dicționar de neologisme, 1986)INFLUÉNT, -Ă adj. Cu influență, cu trecere; puternic. //
s.m. Apă care intră în stațiunea de epurare. [Pron.
-flu-ent. / cf. fr.
influent, it.
influente].
influent (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFLUÉNT, -Ă I.
adj. cu influență, cu trecere; puternic. II. s. m. apă care intră în stația de epurare. (< fr.
influent)
influent (Dicționaru limbii românești, 1939)*influént, -ă adj. (fr.
influent, lat.
influens, -éntis, part. d.
in-flúere, -flúxum, a curge, a invada. V.
flux, a-fluent). Care are trecere, vază, putere:
persoană influentă.influent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)influént adj. m.,
pl. influénți; f. influéntă, pl. influénteinfluent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)influent a. care are influență, credit:
persoană influentă.