înființa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIINȚÁ, înființez, vb. I.
1. Tranz. A face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui.
2. Refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate). –
În + ființă.