înfietor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și
f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [
Pr.:
-fi-e-] –
Înfia +
suf. -tor.