înfierbânta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIERBÂNTÁ, înfierbấnt, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face fierbinte. ♦
Fig. A (se) aprinde de mânie. ♦
Refl. Fig. A se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra. ♦
Tranz. Fig. A insufla avânt, pasiune. –
În + fierbinte.