infidelitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFIDELITÁTE, (
2)
infidelități, s. f. 1. Lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente, nefidelitate;
spec. încălcare a credinței conjugale.
2. (
Concr.) Faptă care dovedește nestatornicia în dragoste.
3. Inexactitate, neadevăr. – Din
fr. infidélité, lat. infidelitas, -atis.infidelitate (Dicționar de neologisme, 1986)INFIDELITÁTE s.f. 1. Nestatornicie, necredință, inconstanță; (
spec.) încălcare a credinței conjugale.
2. (
Concr.) Faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. ♦ Inexactitate; neadevăr. [Cf. fr.
infidélité, lat.
infidelitas].
infidelitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFIDELITÁTE s. f. 1. nestatornicie, necredință; încălcare a credinței conjugale. 2. faptă care dovedește nestatornicie în dragoste. ◊ inexactitate; neadevăr. 3. felonie. (< fr.
infidélité, lat.
infidelitas)
infidelitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*infidelitáte f. (lat.
in-fidélitas, -átis). Necredință, lipsă de fidelitate:
infidelitatea unuĭ casier. Nesiguranță:
infidelitatea uneĭ memoriĭ. Inexactitate:
infidelitatea unuĭ povestitor. Acțiune infidelă:
a comite infidelitățĭ.infidelitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infidelitáte s. f.,
g.-d. art. infidelitắții; pl. infidelitắțiinfidelitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infidelitate f.
1. lipsă de fidelitate:
infidelitatea unui amic; 2. fapta unei persoane infidele:
a comite infidelități.