infidel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală.
2. Inexact, care nu exprimă adevărul, realitatea. – Din
fr. infidèle, lat. infidelis.infidel (Dicționar de neologisme, 1986)INFIDÉL, -Ă adj. 1. Necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste, în prietenie); (
spec.; despre soți) care nu respectă credința conjugală.
2. (
Despre memorie) Pe care nu se poate conta, bizui; slab, defectuos. ◊
Traducere infidelă = traducere incorectă, inexactă. [Cf. fr.
infidèle, lat.
infidelis].
infidel (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFIDÉL, -Ă adj. 1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală. 2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos. ♦ traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă. (< fr.
infidèle, lat.
infidelis)
infidel (Dicționaru limbii românești, 1939)*infidél, -ă adj. (lat.
in-fidélis). Necredincĭos, fără fidelitate:
casier infidel. Nesigur:
memorie infidelă. Inexact:
traducere infidelă. Subst. Care n´are adevărata religiune:
a-ĭ converti pe infidelĭ. Adv. În mod infidel.
infidel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infidél adj. m.,
pl. infidéli; f. infidélă, pl. infidéleinfidel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infidel a.
1. necredincios:
cassier infidel; 2. puțin sigur:
memorie infidelă; 3. lipsit de exactitate:
traducere infidelă. ║ m. necreștin;
a converti pe infideli.