infeudare - explicat in DEX



înfeuda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.

Alte cuvinte din DEX

INFEUDA INFESTATIE INFESTAT « »INFIA INFIAT INFIDEL