infera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFERÁ, inferez, vb. I.
Intranz. (Rar) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. – Din
fr. inférer.infera (Dicționar de neologisme, 1986)INFERÁ vb. I. intr. (
Franțuzism) A trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. [< fr.
inférer].].
infera (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFERÁ vb. intr. a trage o concluzie generală din mai multe fapte particulare. (< fr.
inférer)
infera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inferá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
infereázăinferà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inferà v. a trage o concluziune dintr’un principiu, dintru’un fapt.