infernal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFERNÁL, -Ă, infernali, -e, adj. De infern, din infern; drăcesc, diabolic. ◊
Mașină infernală = bombă cu mecanism de ceasornic, folosită de teroriști pentru a săvârși atentate. ♦
Fig. Înspăimântător, groaznic, teribil. – Din
fr. infernal, lat. infernalis.infernal (Dicționar de neologisme, 1986)INFERNÁL, -Ă adj. De (din) infern; diabolic, drăcesc. ◊
Mașină infernală = bombă cu explozie întârziată, folosită de teroriști pentru atentate. ♦ Groaznic, teribil, înspăimântător. [Cf. lat.
infernalis, fr.
infernal].
infernal (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFERNÁL, -Ă adj. 1. de (din) infern. 2. caracteristic infernului; diabolic, drăcesc. ◊ (fig.) groaznic, teribil, înspăimântător. ♦ mașină ~ă = bombă cu explozie întârziată, pentru atentate. (< fr.
infernal. lat. infernalis)
infernal (Dicționaru limbii românești, 1939)*infernal, -ă adj. (lat.
infernalis). Din infern, din ĭad:
abisurile infernale. Fig. Răŭ la suflet, veninos:
răutate infernală. Huĭet infernal, huĭet grozav, mare hărmălaĭe.
Peatră [!] infernală, V.
peatră. Mașină infernală, mașină umplută cu praf de pușcă și gloanțe și destinată să explodeze undeva la timp anumit ca să ucidă:
Cadoudal a preparat contra luĭ Bonaparte mașina infernală din strada Saint-Nicaise. Adv. În mod infernal.
infernal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infernál adj. m.,
pl. infernáli; f. infernálă, pl. infernáleinfernal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infernal a.
1. ce ține de infern:
spirit infernal, noapte infernală; 2. demn de infern, groaznic:
răutate infernală; 3. fig. foarte mare:
sgomot infernal.