inferioritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFERIORITÁTE, inferiorități, s. f. Faptul de a fi inferior; stare a ceea ce este inferior; slăbiciune, scădere, dezavantaj (în comparație cu altceva). [
Pr.: -
ri-o-] – Din
fr. infériorité.inferioritate (Dicționar de neologisme, 1986)INFERIORITÁTE s.f. Situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. [Pron.
-ri-o-. / cf. fr.
infériorité].
inferioritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFERIORITÁTE s. f. situația, calitatea a ceea ce este inferior; dezavantaj. (< fr.
infériorité)
inferioritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*inferioritáte f. (d.
inferior, fr.
-orité). Starea de a fi inferior, situațiune inferioară.
Fig. Inferioritatea prostuluĭ față de deștept. A pune pe cineva în inferioritate,
a-ĭ lua avantajele, calitățile.inferioritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inferioritáte (-ri-o-) s. f.,
g.-d. art. inferioritắții; pl. inferioritắțiinferioritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inferioritate f. situațiune inferioară ca rang, putere, merit, etc.