infecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFECTÁ, infectez, vb. I.
1. Refl. A contracta o infecție (
1), a face o infecție, a se umple cu substanțe sau germeni vătămători.
2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanțe vătămătoare etc.; a contamina. ♦
Fig. A corupe, a strica moralicește. – Din
fr. infecter.infecta (Dicționar de neologisme, 1986)INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecție.
2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanțe sau cu germeni vătămători. [< fr.
infecter].
infecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFECTÁ vb. I. refl. a face o infecție. II. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanțe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni. ◊ (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral. (< fr.
infecter)
infecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infectá (a ~) (a contamina)
vb.,
ind. prez. 3
infecteázăinfectà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infectà v.
1. a strica cu ceva contagios, veninos;
2. fig. a corupe moralicește.