infect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFÉCT, -Ă, infecți, -te, adj. 1. (Despre mirosuri) Greu, urât, puturos, rău; (despre aer) stricat, viciat, greu.
2. (Despre obiecte) Cu aspect respingător, neîngrijit, murdar, urât, de calitate proastă; rău.
3. (Despre oameni și manifestările lor) Cu caracter josnic, mârșav, oribil. – Din
fr. infect, lat. infectus.infect (Dicționar de neologisme, 1986)INFÉCT, -Ă adj. 1. Viciat, puturos; stricat; rău, urât.
2. Respingător, dezgustător, neîngrijit; rău, de proastă calitate.
3. Josnic, murdar, oribil. [< fr.
infect, cf. lat.
infectus].].
infect (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFÉCT, -Ă adj. 1. viciat, puturos; stricat; greu, urât. 2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate. 3. josnic, murdar, oribil. (< fr.
infect, lat.
infectus)
infect (Dicționaru limbii românești, 1939)*inféct, -ă adj. (fr.
infect, lat.
in-fectus, part. d.
inficere, a impregna, a colora, a spurca, a infecta, compus d.
fácere. V.
a-fect). Puturos:
mlaștină infectă. Fig. Respingător din punctu de vedere moral:
carte infectă, om infect. Adv. Urît, respingător:
a te purta infect.infect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inféct adj. m.,
pl. infécți; f. inféctă, pl. infécteinfect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)infect a.
1. care răspândește miros urît:
mlaștină infectă; 2. fig. care inspiră dezgust:
roman infect.