infatuat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFATUÁT, -Ă, infatuați, -te, adj. Plin de sine însuși, îngâmfat, înfumurat. [
Pr.:
-tu-at] – Din
fr. infatué. Cf. it. infatuato.infatuat (Dicționar de neologisme, 1986)INFATUÁT, -Ă adj. (
Rar) Îngâmfat, înfumurat; plin de suficiență. [Pron.
-tu-at. / cf. fr.
infatué].
infatuat (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFATUÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) îngâmfat, înfumurat. (< fr.
infatué)
infatuat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*infatuát (-tu-at) adj. m.,
pl. infatuáți; f. infatuátă, pl. infatuáte