infatuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFATUÁRE, infatuări, s. f. Acțiunea de
a (se) infatua; îngâmfare, înfumurare. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. infatua.infatuare (Dicționar de neologisme, 1986)INFATUÁRE s.f. (
Rar) Îngâmfare, înfumurare. [<
infatua].
infatuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infatuáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. infatuắrii (-tu-ă-); pl. infatuắri