infatare - explicat in DEX



înfăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNFĂȚÁ, înfắț, vb. I. Tranz. A îmbrăca cu o față de pernă, de plapumă etc. ◊ Expr. A înfăța patul = a schimba lenjeria patului. – În + față.