înfășa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFĂȘÁ, înfắș, vb. I.
Tranz. A înfășura un copil în scutece (și în feși);
p. ext. a înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. –
Lat. infasciare.