infarct (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊
Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din
fr. infarctus, germ. Infarkt.infarct (Dicționar de neologisme, 1986)INFÁRCT s.n. (
Med.) Astupare a unui vas de sânge care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește. [< fr.
infarctus, cf. lat.
infarcire – a umple].
infarct (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFÁRCT s. n. boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește. ♦ ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare. (< fr.
infarctus, germ.
Infarckt)
infarct (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infárct s. n.,
pl. infárcte (-farc-te)