inextingibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INEXTINGÍBIL, -Ă, inextingibili, -e, adj. Care nu poate fi stins; care nu încetează. – Din
fr. inextinguible (după
stinge).
inextingibil (Dicționar de neologisme, 1986)INEXTINGÍBIL, -Ă adj. (
Liv.) Care nu poate fi stins; care nu încetează. [Var.
inestinguibil, -ă adj. / cf. fr.
inextinguible, it.
inextinguibile].
inextingibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INEXTINGÍBIL, -Ă adj. de nestins. ◊ care nu încetează; etern. (< fr.
inextinguible, lat.
inextinguibilis)
inextingibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inextingíbil (i-nex-/in-ex-) adj. m.,
pl. inextingíbili; f. inextingíbilă, pl. inextingíbile