inexpugnabil - explicat in DEX

inexpugnabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INEXPUGNÁBIL, -Ă, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de neînvins. – Din fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis.

inexpugnabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate cuceri; de neînvins. [Cf. fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis].

inexpugnabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi cucerit; de neînvins; (fig.) care rezistă la toate atacurile. (< fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis)

inexpugnabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inexpugnábil, -ă adj. (lat. in-expugnabilis, d. ex-pugnare, a cuceri, V. pumn). Care nu poate fi cucerit: fort inexpugnabil. Care nu poate fi înfrînt: virtute inexpugnabilă.

inexpugnabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inexpugnábil (i-nex-/in-ex-) adj. m., pl. inexpugnábili; f. inexpugnábilă, pl. inexpugnábile

inexpugnabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inexpugnabil a. 1. ce nu se poate lua cu asalt: cetate inexpugnabilă; 2. fig. inatacabil: virtute inexpugnabilă.