inexplicabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INEXPLICABIL, -Ă, inexplicabili, -e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînțeles;
p. ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din
fr. inexplicable, lat. inexplicabilis.inexplicabil (Dicționar de neologisme, 1986)INEXPLICÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi explicat; de neînțeles; (
p. ext.) curios, straniu. [Cf. fr.
inexplicable].
inexplicabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INEXPLICÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi explicat; de neînțeles; (p. ext.) curios, straniu. (< fr.
inexplicable, lat.
inexplicabilis)
inexplicabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inexplicábil, -ă adj. (lat.
in-explicabilis). Care nu se poate explica:
enigmă inexplicabilă. Cĭudat, bizar, straniŭ:
om inexplicabil.inexplicabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!inexplicábil (i-nex-/in-ex-) adj. m.,
pl. inexplicábili; f. inexplicábilă, pl. inexplicábileinexplicabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inexplicabil a.
1. ce nu se poate explica:
enigmă inexplicabilă; 2. fig. neînțeles, bizar:
om inexplicabil.