ineluctabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (
Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din
fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.ineluctabil (Dicționar de neologisme, 1986)INELUCTÁBIL, -Ă adj. (
Liv.) Inevitabil; de neînlăturat. [Cf. fr.
inéluctable, lat.
ineluctabilis <
in – ne,
luctari – a lupta].
ineluctabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ineluctábil (livr.)
(i-ne- / in-e-) adj. m., pl.
ineluctábili; f.
ineluctábilă, pl.
ineluctábileineluctabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INELUCTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat. (< fr.
inéluctable, lat.
ineluctabilis)