inedit - explicat in DEX

inedit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.

inedit (Dicționar de neologisme, 1986)
INEDÍT, -Ă adj. Care nu a mai fost publicat, editat. ♦ (Fig.) Nou, necunoscut, neobișnuit. [< fr. inédit, cf. lat. ineditus].

inedit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inedít (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inedíți; f. inedítă, pl. inedíte

inedit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INEDÍT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus)

inedit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inédit, -ă adj. (lat. in-éditus, d. in-, ne, și éditus, „scos, emis”, întocmaĭ ca vgr. an-ékdotos. V. edițiune și anecdotă). Care n´a fost tipărit (publicat): poezie inedită. – Ob., dar nu maĭ bine, inedít (după fr.).

inedit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inedit a. care încă n’a fost publicat: opere inedite.