ineață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INEÁȚĂ, inețe, s. f. Numele a două plante care cresc prin livezi, fânețe, pășuni etc.;
a) plantă erbacee cu flori albe; inișor (
Linum catharticum);
b) plantă erbacee cu tulpini numeroase, cu flori albastre (
Linum austriacum). –
In2 +
suf. -eață.