îndupleca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDUPLECÁ, îndúplec, vb. I.
Tranz. A face pe cineva să se supună, să cedeze, să consimtă la ceva; a determina, a hotărî pe cineva să facă ceva. ♦
Refl. A se arăta milos, bun; a se îndura. –
În + dupleca (
Înv. „a îndupleca” <
lat.).