indrușaim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDRUȘAÍM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (
Lathyrus odoratus).
2. (
Reg.) Mușcată. [
Var.:
indrișaím s. m.] – Din
tc. itirșahi, itrișahi.