indrișaim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDRIȘAÍM s. m. v. indrușaim.indrișaim (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)indrișáim (indrișaími), s. m. – Mușcată (Pelargonium odoratissimum). –
Var. (in)drișai(m), (in)drușai(m), endrișaim. Tc. yntrișahi (Șeineanu, II, 226).
indrișaim (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indrișaim m. plantă de podoabă cu flori frumoase și plăcut mirositoare (
Lathyrus odoratus). [Turc. YTRI ȘAHI, lit. esență regală].