indreptatire - explicat in DEX



îndreptăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNDREPTĂȚÍ, îndreptățesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate.

Alte cuvinte din DEX

INDREPTATI INDREPTAT INDREPTARE « »INDREPTATIT INDREPTATOR INDREPTUI