îndrepta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I.
I. 1. Tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦
Refl. (Despre oameni) A lua o ținută dreaptă.
2. Tranz. și
refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. ♦
Refl. (Despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună.
3. Refl. și
tranz. A(-și) corecta purtările.
II. 1. Refl. A porni într-o anumită direcție. ◊
Tranz. Îndreaptă mașina spre oraș. (
Expr.)
A-și îndrepta pașii = a merge spre...
2. Tranz. A arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită. ◊
Expr. A îndrepta pașii cuiva =
a) a face pe cineva să meargă spre...
b) a călăuzi, a conduce (în viață).
A(
-și)
îndrepta ochii (sau
privirile)
asupra cuiva (sau
a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva.
A(
-și)
îndrepta gândul asupra cuiva (sau
a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. ♦ A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. [
Prez. ind. și:
îndreptéz] –
În + drept.