indispozițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISPOZIȚIÚNE s. f. v. indispoziție.indispozițiune (Dicționar de neologisme, 1986)INDISPOZIȚIÚNE s.f. v.
indispoziție.
indispozițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*indispozițiúne f. (d.
dispozițiune; fr.
indisposition). Boală scurtă și ușoară.
Fig. Dispozițiune defavorabilă față de cineva, antipatie. – Și
-íție.indispozițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indispoziți(un)e f.
1. boală scurtă fără gravitate;
2. fig. dispozițiune nefavorabilă pentru cineva.