indispoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [
Var.:
indispozițiúne s. f.] – Din
fr. indisposition.