indispoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [
Var.:
indispozițiúne s. f.] – Din
fr. indisposition.indispoziție (Dicționar de neologisme, 1986)INDISPOZÍȚIE s.f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare.
2. Boală ușoară. [Gen.
-iei, var.
indispozițiune s.f. / cf. fr.
indisposition, it.
indispositione].
indispoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDISPOZÍȚIE s. f. 1. lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. boală ușoară. (< fr.
indisposition)
indispoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indispozíție (-ți-e) s. f.,
art. indispozíția (-ți-a), g.-d. art. indispozíției; pl. indispozíții, art. indispozíțiile (-ți-i-)