indisponibil - explicat in DEX

indisponibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDISPONÍBIL, -Ă, indisponibili, -e, adj. Care nu poate fi disponibil, care nu poate fi folosit după voie, care nu este liber. ♦ (Jur.; despre un lucru sau despre un drept) De care nu se poate dispune. ♦ (Despre mașini) Care nu este în stare să funcționeze. – Din fr. indisponible.

indisponibil (Dicționar de neologisme, 1986)
INDISPONÍBIL, -Ă adj. De care nu se poate dispune după voie; nedisponibil. ♦ (Despre mașini) Care nu este în stare de funcționare. [Cf. fr. indisponible].

indisponibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDISPONÍBIL, -Ă adj. de care nu se poate dispune după voie. ◊ (despre mașini) care nu este în stare de funcționare. (< fr. indisponible)

indisponibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indisponíbil, -ă adj. (d. disponibil; fr. indisponible). De care nu poțĭ dispune: porțiune indisponibilă.

indisponibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indisponíbil adj. m., pl. indisponíbili; f. indisponíbilă, pl. indisponíbile

indisponibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indisponibil a. de care legea nu permite a dispune: porțiune indisponibilă.