indispensabil - explicat in DEX

indispensabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable.

indispensabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INDISPENSÁBIL, -Ă adj. Neapărat trebuincios, absolut necesar. // s.m.pl. izmene. [Cf. fr. indispensable].

indispensabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDISPENSÁBIL, -Ă I. adj. (și adv.) absolut necesar. II. s. m. pl. izmene. (< fr. indispensable)

indispensabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indispensábil, -ă adj. (fr. indispensable). De care nu te poțĭ dispensa (lipsi): datorie indispensabilă. Absolut necesar: instrument indispensabil. Adv. În mod indispensabil. Eŭf. Fam. Pl. Izmene.

indispensabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indispensábil adj. m., pl. indispensábili; f. indispensábilă, pl. indispensábile

indispensabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indispensabil a. 1. de care nu s poate dispensa: datorie indispensabilă 2. absolut necesar: unealtă indispensabilă.