indisolubil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISOLÚBIL, -Ă, indisolubili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din
fr. indissoluble, lat. indissolubilis.indisolubil (Dicționar de neologisme, 1986)INDISOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat.
2. (
Fig.) Care nu se poate dizolva. [Cf. fr.
indissoluble].
indisolubil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDISOLÚBIL, -Ă adj. (și adv.) care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat; de nezdruncinat. (< fr.
indissoluble, lat.
indissolubilis)
indisolubil (Dicționaru limbii românești, 1939)*indisolúbil, -ă adv. (lat.
indissolúbilis). Care nu e disolubil:
metal indisolubil (maĭ des:
insolubil).
Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ:
amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil.
indisolubil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indisolúbil adj. m.,
pl. indisolúbili; f. indisolúbilă, pl. indisolúbileindisolubil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indisolubil a.
1. ce nu poate fi disolvat:
metalele sunt indisolubile în apă;
2. fig.
ce nu poate fi desfăcut: căsătorie indisolubilă.