indiscutabil - explicat in DEX

indiscutabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDISCUTÁBIL, -Ă, indiscutabili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate stârni obiecții; incontestabil, neîndoielnic, evident, sigur. – Din fr. indiscutable.

indiscutabil (Dicționar de neologisme, 1986)
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (adesea adv.) Sigur, incontestabil, de nediscutat. [< fr. indiscutable].

indiscutabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDISCUTÁBIL, -Ă adj. (și adv.) sigur, incontestabil. (< fr. indiscutable)

indiscutabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indiscutábil, -ă adj. (fr. indiscutable). Care nu poate fi discutat, sigur, cert: existența luĭ Dumnezeŭ e indiscutabilă. Adv. În mod indiscutabil.

indiscutabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indiscutábil adj. m., pl. indiscutábili; f. indiscutábilă, pl. indiscutábile

indiscutabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indiscutabil a. ce nu se poate discuta.