indiscreție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva;
p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [
Var.:
indiscrețiúne s. f.] – Din
fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.indiscreție (Dicționar de neologisme, 1986)INDISCRÉȚIE s.f. Destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; (
p. ext.) lipsă de măsură în vorbă. ♦ Nedelicatețe, grosolănie, lipsă de rezervă. [Gen.
-iei, var.
indiscrețiune s.f. / cf. fr.
indiscrétion].
indiscreție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDISCRÉȚIE s. f. destăinuire a unor secrete încredințate de către cineva; lipsă de măsură în vorbă. ◊ nedelicatețe, grosolănie. (< fr.
indiscrétion, lat.
indiscretio)
indiscreție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indiscréție (-ți-e) s. f.,
art. indiscréția (-ți-a), g.-d. art. indiscréției; pl. indiscréții, art. indiscréțiile (-ți-i-)