indiscreție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISCRÉȚIE, indiscreții, s. f. Faptul de a destăinui secretele încredințate de cineva;
p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicatețe, de rezervă; nedelicatețe, grosolănie. [
Var.:
indiscrețiúne s. f.] – Din
fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.