indiscret - explicat in DEX

indiscret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDISCRÉT, -Ă, indiscreți, -te, adj. Care nu este discret, care caută să afle și să se amestece în mod nedelicat și cu curiozitate în secretele cuiva (împărtășindu-le și altora). ♦ Care este lipsit de discreție, de rezervă, de reținere în relațiile cu oamenii. – Din fr. indiscret, lat. indiscretus.

indiscret (Dicționar de neologisme, 1986)
INDISCRÉT, -Ă adj. Care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva; lipsă de delicatețe, de rezervă în legăturile sale cu oamenii. [Cf. fr. indiscret].

indiscret (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDISCRÉT, -Ă adj. care destăinuie fapte secrete. ◊ care se amestecă în mod nedelicat în secretele cuiva. (< fr. indiscret, lat. indiscretus)

indiscret (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indiscrét, -ă adj. (fr. indiscret, d. lat. indiscretus, nedistinct, confuz). Care nu e discret, care n´are rezervă în întrebărĭ saŭ uĭtăturĭ: întrebare, privire indiscretă. Care nu păstrează secretu: om indiscret. Adv. În mod indiscret.

indiscret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indiscrét adj. m., pl. indiscréți; f. indiscrétă, pl. indiscréte

indiscret (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indiscret a. 1. lipsit de discrețiune: priviri, vorbe indiscrete; 2. care nu știe să ție un secret: copil indiscret. ║ m. cel ce are indiscrețiune.