indiscrețiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISCREȚIÚNE s. f. v. indiscreție.indiscrețiune (Dicționar de neologisme, 1986)INDISCREȚIÚNE s.f. v.
indiscreție.
indiscrețiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*indiscrețiúne f. (d.
discrețiune; fr.
indiscrétion. Lipsă de discrețiune, curiozitate nepermisă. Revelarea unuĭ secret. Purtare indiscretă. – Și
-éție.indiscrețiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indiscrețiune f.
1. lipsă de discrețiune;
2. faptă sau vorbă indiscretă.