indisciplină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDISCIPLÍNĂ s. f. Lipsă de disciplină; nesupunere;
p. ext. dezordine. – Din
fr. indiscipline.indisciplină (Dicționar de neologisme, 1986)INDISCIPLÍNĂ s.f. Lipsă de disciplină; nesupunere; (
p. ext.) dezordine. [Cf. fr.
indiscipline].
indisciplină (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDISCIPLÍNĂ s. f. lipsă de disciplină; nesupunere; (p. ext.) dezordine. (< fr.
indiscipline)
indisciplină (Dicționaru limbii românești, 1939)*indisciplínă f., pl.
e (fr.
indiscipline, d. lat.
indisciplina, lipsă de instrucțiune). Lipsă de disciplină:
indisciplina soldaților, elevilor.indisciplină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indisciplínă (-ci-pli-) s. f.,
g.-d. art. indisciplínei