indigo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDIGÓ, indigouri, s. n.,
adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsă între albastru și violet.
2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus.
3. S. n. Materie colorantă albastru-închis, extrasă din frunzele mai multor plante tropicale sau obținută sintetic din anilină sau din acid antranilic și folosită pentru vopsirea lânii și a bumbacului.
4. S. n. Hârtie-carbon; plombagină. [
Var.:
indigóu s. n.] – Din
fr. indigo.indigo (Dicționar de neologisme, 1986)INDIGÓ s.n. 1. Culoare a spectrului solar situată între albastru și violet.
2. (
Chim.) Materie colorată de un albastru-violet, care se extrage dintr-o plantă tropicală sau din anilină. ♦ (
Impr.) Hârtie-carbon. //
adj. Care are culoarea între albastru și violet, ca aceea corespunzătoare din spectrul solar. [< fr., sp.
indigo].
indigo (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDIGÓ I.
s. m. 1. culoare a spectrului solar, între albastru și violet. 2. colorant albastru-violet, care se extrage din indigofere sau din anilină. 3. hârtie-carbon. II. adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-violet. (< fr., port.
indigo)
indigo (Dicționar de argou al limbii române, 2007)indigó, indigouri s. n. (intl.) infractor profilat pe același tip de delicte.
indigo (Dicționaru limbii românești, 1939)*índigo n. (sp.
indigo, d. lat.
indicus, indic). Lulachĭ, o materie colorantă între albastru și violet scoasă din indigotier. Cînd se declină, se poate zice
al indiguluĭ. – Fals
indígo orĭ
-gó (după fr.
indígo). V.
sineală.indigo (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INDIGÓ (‹
fr.,
sp.)
s. n.,
adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale sprectrului luminii, situată între albastru și violet.
2. Adj. Care are culoarea descrisă mai sus.
3. S. n. Colorant albastru-închis, cunoscut încă din Antichitate; era extras din diferite plante aparținând genului
Indigofera, originare din India și din
Isatis tinctoria, cultivată în Europa. Se prezintă ca o pulbere albastră, cu reflexe arămii, insolubilă în apă și alcool. În prezent, se prepară sintetic din anilină sau din acid antranilic (prima sinteză a
i. a fost realizată în 1878 de chimistul german Adolf von Baeyer). Este colorant de cadă, folosit pentru vopsirea lânii, a bumbacului, mătăsii etc.
4. S. n. Hârtie-carbon (
v. carbon).
indigo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indigó1 adj. invar.indigo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indigó2 s. n.,
art. indigóul; (foi)
pl. indigóuriindigo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)indigo n.
1. materie colorantă ce dă un albastru frumos;
2. coloare asemenea acestei materii: lulachiu.