indicà - explicat in DEX

indica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDICÁ, indíc, vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). – Din fr. indiquer, lat. indicare.

indica (Dicționar de neologisme, 1986)
INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare].

indica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDICÁ vb. tr. 1. a arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. a recomanda, a prescrie (un tratament). (< fr. indiquer, lat. indicare)

indica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indicá (a ~) vb., ind. prez. 3 indícă

indicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indicà v. 1. a arăta; 2. fig. a denota: asta indică o mare răutate.